Taine si povesti la feminin

Al doilea fragment din „Taine si povesti la feminin”.

În primele zile după ce am ajuns la București, am încercat să-mi fac loc printre oameni: atunci când urci scările parcă începe o cursă între cel mai aprig și cel mai calm. Din fericire, au trecut câțiva ani de când am decis să mă mut din provincie în capitală. A fost nevoie de sacrificiile părinților mei, ulterior mi-am găsit un loc de muncă aproape de universitate și am reușit să fiu mai independent și să-mi permit câteva mofturi, reușind să nu mai dau socoteală părinților mei pentru banii cheltuiți.

De câțiva ani lucrez în calitate de chelner într-un restaurant. Neavând experiență, recunosc că inițial eram un dezastru total. Îmi cădeau farfuriile din mână, colegii spunându-mi că am mâinile date cu unt, confundam comenzile și uneori nu respectam toate regulile servitului la masă. În timp am început să mă descurc tot mai bine. Practica te ajută și nu trebuie să renunți pentru că nu reușești din prima.

— Uite, Petru! Nu vezi că m-am îngrășat! Tu ce părere ai? Eu nu reușesc să-mi dau seama, probabil oglinda este de vină. Cert este faptul că Iulian mi-a spus că m-am mai rotunjit…

Era o dimineață de iarnă. Cerul gri parcă se prăbușea peste noi, simțeam aerul greoi cum îmi fura respirația. Cu o noapte înainte ninsese, așa că am ajuns cu greu la Veronica, care locuia la doar trei străzi de mine. Fiind sâmbătă, ne-am propus să nu rămânem acasă și să ieșim cu colegii de facultate la un ceai cald, ca să pregătim o prezentare pentru un curs foarte plictisitor și aproape deloc interesant.

 

MAI MULTE DESPRE CARTEA „TAINE SI POVESTI LA FEMININ” AICI

1 2 3