Blog

In spatele unui blog/text… exista un om.

Simt ca va datorez o explicatie sau pur si simplu o fac pentru ca vreau sa am sufletul linistit. Unele dintre voi au observat, pentru alte cititoare este indiferent: in ultima vreme am fost destul de absenta, am postat rar si am pastrat o distanta destul de evidenta de tot ce inseamna social media.

De ce am facut asta? Pentru ca am ajuns intr-un punct destul de periculos pentru un blogger, scriitor sau persoana publica. Am obosit, simt ca lupt cu morile de vant si uneori munca din spatele acestui monitor pare o chestie normala si facuta din pierdere de timp. Nu neg ca am avut parte de sustinerea voastra, insa dincolo de asta exista si o parte din mine care a cunoscut esecul si desi a incercat sa se ascunda de dura realitate… acum cateva zile a trebuit sa admita ca a ajuns la un punct in care prin scris isi revarsa toate frustrarile si dezamagirile.

Am ajuns in Romania de cateva luni. Cand am aterizat aveam planuri, voiam sa ma interesez si sa va aduc chestii interesante. Credeam ca unii vor intelege ca cititoarele mele sunt deosebite si ma vor ajuta sa fac ceva concret, ca imi vor transmite increderea lor si impreuna vom face proiecte… Visam. Saptamanile au trecut si am realizat ca am fost o fraiera, ca nu m-am gandit la castig, ca in anii ce au trecut pentru a-mi asuma cheltuielile acestui blog am muncit si m-am sacrificat. Astazi eram in metrou si simteam ca ma ia lesinu. Langa mine o tipa super aranjata si eu epuizata. Stiam ca trebuie sa ajung acasa, sa fac curat, sa imi fac mancare, sa postez pe blog, sa fiu ok, sa nu par obosita si sa nu transmit frustrari cititoarelor mele. Ce fel de frustrari? Ca n-am reusit sa aduc ceva concret, ca aveam planuri frumoase pentru a ajuta femeile si nu o faceam pentru notoritate sau bani, altfel nu scriam aici de peste 4 ani – primind uneori eticheta de FRAIERA. Adevarul este ca in spatele unui blog, site, se afla un om. Si sper ca publicul meu a inteles ce fel de om sunt: nu ma plimb in masini de lux, muncesc si invat de cand a aparut acest site si in ultima vreme am obosit. Din acest motiv am decis sa iau o pauza, sa inteleg daca mai are rost sa continui sau nu… in sinea mea stiu deja raspunsul, dar cred ca este doar o etapa. Prin care trec multi.

Voiam sa va multumesc pentru mesajele voastre si sa va rog sa ma intelegeti. In aceste momente sustinerea voastra ma ajuta mai mult decat puteti crede. Oricum asta nu este o problema, sunt chestii mai grave si nu am motive sa ma vait pe AICI. Pur si simplu voiam sa va explic de ce… pentru ca mediul online este dragut, dar uneori te pune sub presiune. Tu ai asteptari de la tine, ceilalti au asteptari de la tine, mai sunt cei care pandesc si critica, cei care iti promit marea cu sarea… si cei pentru care esti un nimic. Una oricare cu un blog amarat. Si nu ma doar faptul ca nu sunt luata in serios cat ma doare ca am esuat in fata voastra. Ca unii nu inteleg cata nevoie este de sustinere si comunicare atunci cand vine vorba despre femei, ca apar prin reviste si la Tv chestii fara rost si lucrurile importante se pierd, ca exista femei care n-au iesit din satul lor sau cunosc doar bataia… in timp ce noi citim despre chestii fara noima. Nu vreau sa supar pe nimeni, dar am obosit. Si nu vreau sa renunt, dar realizez ca cei ca mine… fac prea putin zgomot.

 

1 comment

  1. DodinafoodstorieS 21 ianuarie, 2018 at 19:44 Răspunde

    Draga Maria, nu te da batuta.
    Sa ti un blog intr’adevar nu este deloc usor.
    Sa vezi ca incurajarile tale si mesajele transmise sunt uneori ne bagate in seama poate insemna o dezamagire insa sunt si multe fete care datorita blogului tau poate sau salvat din anumite situatii.
    Capul sus si continua asa!
    Faci o treaba minunata!
    Bravo
    T.

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *