Nu vreau sa ma intreb daca am luat decizia cea mai buna, pur si simplu vreau sa imi ascult sufletul.

Au fost momente in care controlam tot, nu ma lasam dusa de val, calculam tot si ma stresam pentru lucruri pe care le consideram importante, insa la un moment dat am inteles ca uitasem sa-mi traiesc viata, sa ma bucur de natura, sa petrec momente frumoase langa cei dragi.

Ma incarcam cu energie negativa, eram zilnic stresata si raspundeam urat celor din jurul meu, oameni importati din viata mea care aveau o singura vina: erau acolo langa mine, la bine si la rau. Fata de restul, erau acolo cand imi venea sa urlu si sa ma supar: eu credeam ca rolul lor este doar acela de a ma sustine la rau, insa uitasem ca sunt acolo atat cat pentru momentele frumoase, cat si pentru cele mai grele.

Vreau sa visez si sa transform o dorinta intr-o certitudine; vreau sa ajung unde mi-am propus si sa raman omul de astazi, sa nu ma schimb in rau, sa nu las ca experientele negative sa ma transforme intr-o necunoscuta, sa iau viata cu responsabilitate si bucurie, sa zambesc mai mult, sa fac ceea ce simt, sa iau deciziile pe care le consider corecte si sa-mi asum responsabilitatea in caz de dau gres: se poate intampla. Nu vreau sa traiesc cu remuscari, cu povesti netraite, cu sarutari promise, pierduta printre multi „daca”.

Sursa poza: AICI