BlogEu sunt femeie

Nu am gresit pentru că te-am iubit, ci pentru că m-am injosit in fata ta. Ma rugam de tine… ajunsesem să cersesc sentimente si la un moment dat a trebuit sa plec!

Si asta nu era bine, chiar ma orbise toata iubirea pe care o simteam cand te vedeam. Chiar ajunsesem sa uit de mine.

Nu am gresit ca te-am iubit, sunt un om matur si imi asum sentimentele traite la un moment dat. Initial totul mi se pare normal, pana cand ajunsesem sa te justific de fiecare data, sa-ti iert jignirile si bataile de joc, exagerarile, crizele de gelozie crezand ca ma iubesti prea mult. Cat de mult greseam, iti pasa mai mult de ce vor spune cei din jurul tau decat de a ma vedea plecand de langa tine.

Au fost momente in care ma ingrozea gandul ca as putea petrece o zi fara tine, crezand ca viata mea nu are rost daca nu esti tu acolo ca sa ma mai ametesti cu cateva cuvinte dulci si sa ma faci sa depind de promisiunile tale. In rest nimic concret. Demnitatea mea era calcata in picioare si anumite lucruri pe care nu le-as fi acceptat de la un barbat aveau o explicatie si un sens daca le faceai tu.

Erai ca o dependenta, o dorinta fara sens pentru ca nu-mi faceai bine, intelegi? Pentru ca nu faceai decat sa-mi frangi speranta, sa-mi tai aripile si sa ma indepartezi de oamenii dragi. Da, te iubeam ca o nebuna si cred ca asta m-a orbit pentru atata timp deoarece nu reuseam sa vad cum ma transformasei. Vezi, aici ai gresit: nu schimbi omul pe care il iubesti, altfel toata treaba asta cu iubirea si relatiile nu mai are rost. Vezi tu, femeia din mine la un moment dat a inteles ca trebuie sa spuna GATA inainte de a uita prin cate a trecut. Eu nu sunt o marioneta, pe bune!

Noptile alea pierdute asteptandu-te in timp ce tu erai altundeva, toate explicatiile alea fara rost, toate discutiile alea care se terminau ca si cum ar fi fost copy/paste… adica tu spunandu-mi ca am gresit si eu cu remuscari si pareri de rau, cerandu-ti iertare si rugandu-ma sa-mi mai daruiesti ceva iubire… toate m-au adus la aceasta decizie: a sosit timpul sa infrunt situatia si sa-mi revin. Sa fiu eu, femeia puternica si indepedenta, cea care nu se roaga de un barbat si nu se subestimeaza.

SURSA POZA

3 comments

  1. Lavinia Flavia Noje 15 ianuarie, 2018 at 23:52 Răspunde

    Mă identific cu aproape tot din ce ai scris,
    Dar după 10 ani de relație cu fostul meu iubit, cu care ma vedeam căsătorita și mamă…am realizat ca dintr-o data ceva sa schimbat în el…ca nu mai era persoana aceea care ma făcea sa rad care ma lua în brate și ma îmbrățișa pana când nu mai aveam aer…care ma alinta și ma făcea sa ma simt în siguranță cu el….sau spulberat 10 ani plini de momente de neuitat dar și multe momente triste și suferință…după care am ajuns acuma sa ma gândesc de ce sau întâmplat toate astea? Cum am ajuns la asa ceva ? De ce mi-e mi se întâmplă asta când am oferit totul și iubire necondiționata …de ce trebuie sa trec prin asta acuma ? Am foarte multe întrebări fără răspunsuri, și nu știu dacă vreodată o sa aflu cu adevărat motivul sau o explicație la toate astea…ce simt acuma este o durere enorma în suflet și multa frică…de ce ? Nu știu!

Leave a reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *