Fericire, asta îți doresc.

Nu voi nega niciodată că te-am iubit și am făcut gesturi pentru tine,de dragul nostru. Am condus în miez de noapte pentru a-ți spune că am greșit, am plâns nopți crezând că sunt prea încăpățânată și am încercat să mă schimb pentru noi, am insistat și mai rău am făcut, te-am căutat când trebuia să te las să pleci, m-am îndepărtat de noi când începusem să mă simt un alt om. Știi, când iubești prea mult, la un moment dat cedezi. Obosești.

Am un caracter complicat și asta m-a salvat. N-am reușit să mă schimb, n-am renunțat la obiectivele mele pentru tine și am avut suficientă putere pentru a înțelege că acea relație era ca o piatră ce-mi strivea sufletul, mă făcea să mă simt banală, nedorită, singură și disperată după tandrețe. Ajunsesem să-ți cerșesc iubire când alții voiau să mă iubească. Zi după zi te alegeam pe tine,dar tu nu vedeai că ochii mei strigau să-i iubești. Degeaba credeai că mă uit după alți bărbați, pentru mine existai doar tu. La un moment dat mă simțeam ca o păpușă, marioneta ta fără sfori, legată cu niște sfori pe care astăzi le-aș chema promisiuni.

Nu-mi pare rău că te-am întâlnit, nu-mi pare rău că te-am iubit, nu mă deranjează când te văd iubindu-te cu altcineva. Eu respect oamenii lângă  care am trăit o perioadă din viața mea. Chiar dacă lucrurile  nu au mers, te voi respecta până la final pentru că nu pot nega un sentiment trăit.

Într-adevăr, respectul se câștigă și probabil la un moment dat ai pierdut câteva puncte, dar n-am să-ți reproșez nimic. Oamenii vin și pleacă din viața nostră cu un sens: vreau să cred că drumurile noastre s-au despărțit pentru a ne oferi șansa de a trăi momente frumoase lângă persoana potrivită.

POZĂ AICI                                                DESPRE ROMAN AICI