Cand doi oameni se despart lumea se imparte in doua, desi este clar ca vina este undeva la mijloc. Iti strangi hainele si sentimentele intr-o valiza, ascunzi poza cu voi doi, te dezbraci de parfumul omului iubit si infrunti acele schimbari pe care esti obligat sa le accepti.

Petreci nopti intrebandu-te cum de ati trecut de la iubiti la fosti si porti in suflet acele amintiri de care vrei sa crezi ca te vei desprinde cu greu: mai devreme sau mai tarziu vei gasi curajul pentru a strege numarul lui de telefon.  Melodia voastra nenorocita te face sa te intrebi cum ati ajuns aici: ne invartim ca intr-un cerc, alergam unii dupa ceilalti si ne dorim un viitor impreuna, insa la un moment dat dorinta se stinge.

Fix atunci cand lucrurile mergeau bine, cand nimic nu mai era complicat si voi erati o certitudine. Probabil era totul mult prea perfect si la un moment mainile noastre s-au indepartat, buzele tale cautau pe altcineva in timp ce eu ma rugam sa te intorci. Probabil au fost momente in care am avut pretentii prea mari si n-am stiut sa-ti respect spatiul, sa te las sa-ti dai singur seama si sa realizezi unde si cand era cazul sa deschizi mai bine ochii, sa luptam pentru acel noi. Probabil eu cu felul meu de a fi n-am facut decat sa te indepartez in timp ce tu ai luat fiecare discutie ca un motiv in plus pentru a pleca de langa mine. Astazi realizez ca este usor sa iubesti cand totul merge bine, insa adevarata iubire o dovedesti cand impreuna invingeti obstacolele din dorinta de a trece peste toate impreuna.

Au fost momente in care eram orbita de egoism si imi doream sa te schimb, insa nu realizam ca asa ai fi devenit un alt barbat si as fi pierdut omul de care m-am indragostit.

Cum spuneam, adevarul este undeva la mijloc. Insa astazi am o singura certitudine: nu te voi ignora, n-am sa te urasc, n-am sa te tratez ca un necunoscut. Oamenii pe care i-am iubit au un loc asigurat in sufletul meu. Pe viata.

—> SURSA POZA <—