„Te-am protejat de când te-ai născut și acum vine un prost care te face să plângi. Știi cât doare? Nu-ți pot spune în cuvinte!” mi-a spus tata într-o zi. 

M-am născut fată. Fundă roz, fustițe, codițe și tot ce era nevoie, tot ce se cerea în societate. Pentru băieți este albastru, pentru fetițe este roz, portocaliu și alte culori dulci și plăcute. Însă ceea ce urmează nu este chiar roz. Aș putea spune că rozul se pierde și fiecare perioadă din viața mea ar putea avea o culoare diferită.

Adevărul este că a fi fată și apoi femeie nu este floare la ureche. Treci prin adolescență, te schimbi, ți se schimbă corpul, sufletul și caracterul. Adevărul este că la început ești naivă, te lași dusă de val, probabil crezi că pentru el este iubire și la un moment dat realizezi că unii te consideră o bucată de carne pusă la bătaie cu eticheta cine ajunge primul. Realizezi că acel corp în care nu te-ai simțit în largul tău pentru mulți ani, este ca o armură ce te ajută să te ascunzi și trebuie să-ți protejezi pielea și sufletul. Te lovești de concurența stupidă pe care ți-o impune cercul prin care te-nvârți și ajungi să te uiți la tine prin prisma celorlalți. Ne împărțim în două categorii: cele cu prea multă încredere în sine și în propriul aspect și cele cu prea puțină încredere în sine și fără un gram de autostimă. Bărbații se minunează și nu vor femei puternice sau prea independente, însă au uitat că ei ne-au creat. Când alegeau prietena ta cea mai bună, când îți vorbeau și te considerau ca o amică în timp ce tu plângeai după ei, când ieșeau cu prietenii și nu te băgau în seamă, când ți-a spus că nu ești genul lui și te-a făcut să te simți nepotrivită. Ne-ați antrenat bine, domnilor. 

Da, trebuie să te protejezi și mulți nu recunosc că a fi femeie nu-i chiar așa de ușor. A fi femeie nu înseamnă doar încălțăminte, haine, reviste, poze și alte chestii: înseamnă responsabilități, crize de identitate, complexe, teama de a nu fi iubită, vise și dezamăgiri.

Și crești. Te maturizezi, mama ta încearcă să te ferească de tot și vine un prost care distruge tot. Îl vezi doar pe el. Pretinde să te schimbi, să renunți la tot ce-ți place și să fii a lui. Ca și cum ești un obiect. La un moment dat realizezi că era să pierzi tot din cauza iubirii și atunci te schimbi. Și te transformi în altcineva: ambiția se prinde de sufletul tău și nu mai riști pentru oricine. Atunci învingi fiecare om care a spus că nu ești suficient pentru el, fiecare persoană care te-a etichetat, fiecare moment în care nu te placi și realizezi că ești unică.

Da… cam despre asta este vorba când spui #eusuntfemeie.

Acesta a fost primul episod din #ceînseamnăafifemeie. Pe săptămâna viitoare 😉