Sunt relații simple și apoi suntem noi.
Noi, ce care ne-am obișnuit cu despărțirile, cu așteptările, cu veștile neașteptate, cu responsabilitățile, cu teama și greutățile.
Noi, cei care trăim o relație frumoasă dar grea.
Noi, cei care iubim la nebunie chiar dacă ne despart distanțe mult prea mari.
Noi, cei care ne mulțumim cu mesaje și telefoane pentru că știm că așteptarea aduce fericire absolută.
Noi, cei care nu ne putem face prea multe planuri pentru că întotdeauna apar situații neprevăzute.
Noi, cei care ne bucurăm de fiecare noapte de dragoste pentru că mâine telefonul s-ar putea să sune.
Noi, cei care suntem departe cu trupul dar aproape cu inima.

Îți spun „ai grijă, totul va fi bine. Ai grijă, sună-mă, gândește-te la mine.” Nu-mi obosește sufletul pentru că te așteaptă pe tine dar privindu-te cum pleci, inima plânge într-o liniște zgomotoasă. Aș striga după tine dar știu că tot ce faci este ca să ne fie bine.