Probabil că am citit prea multe povești, poate că mi-am clădit castele crezând că dragostea va dura o veșnicie. Cât durează dragostea? Ne iubim mai mult la început, când ne căutăm, când vorbim nopți întregi din dorința de a ne cunoaște mai bine. Ne iubim fără să știm și fără a ne da seama ne dorim. Din două drumuri separate decidem să ne întâlnim. Mai târziu, când eu știu că ești și tu știi că sunt, de ce încetăm și parcă nu ne mai căutăm, nu mai râdem atât de mult, nu ne mai sărutăm atât de des, tu nu mă mai surprinzi cu nimic iar eu nu te mai fac să râzi ca înainte?

De ce ne îndrăgostim, luptăm, ne căutăm, cucerim inimi și apoi ne așezăm la umbra unei relații și așteptăm ca timpul să treacă. Dragostea ar dura în etern de am învăța să ne reîndrăgostim în fiecare zi. Să facem orice pentru zâmbetul și bucuria persoanei iubite. Pentru că sunt lângă tine, nu înseamnă că nu pot pleca. Îmi spui că ești al meu dar realizez că te pot pierde în oricare zi. Depinde de mine, depinde de tine, depinde de noi. Brusc încetezi să mă privești dormind în fiecare dimineața, brusc mă simt departe de noi, fără să vrem ne îndepărtăm și ne întrebăm: atât de puțin a durat? Pe unde ne-am pierdut? Ne-am pierdut pentru că tot ce aveam era scris, plănuit și nu trebuia să mai luptăm. Am uitat că o floare trebuie îngrijită, nu poate fi uitată într-un colț în care plouă mult și este puțin soare.