Eu sunt femeieGandurile unei femei

Ajuți dar nu este suficient? Oamenii nu se satură, pretind.

Deși ascunzi bunătate, de multe ori oamenii se grăbesc și te consideră ca ceilalți. Deși ai intenții bune și n-ai face rău cuiva, mulți te resping și îți răspund tăios, ca și cum ar exista un spațiu în care n-ai ce căuta.

De multe ori oamenii te fac să te simți în plus. Te caută când au ei nevoie, te salută când au ei chef și te rănesc când au ocazia. De multe ori oamenii nu înțeleg că în spatele unui zâmbet sau unui chip, se ascunde o poveste de viață, o stare, o împărăție clădită printre suspine care poate fi dărâmată într-o secundă. Există oameni cu caracter puternic și dur care uită că printre răutați și ură, mai există ființe care păstrează un suflet bun și vor să ajute pe oricine. La spate nu ascund cuțite ci flori, nu doresc răul nimănui și sunt acolo în caz de nevoie, pentru că nu vor să deranjeze. La un moment dat, obosesc. Când un gest nu este apreciat, când faci binele făcut nu este suficient sau este uitat, încetezi să mai zâmbești și să ajuți cu mare bucurie; nu te dai înapoi, nu refuzi un om la greu dar realizezi că orice ai face, mâine acel gest pentru acea persoana nu va avea valoare și te va brusca cu același comportament mofturos pentru că știe că orice s-ar întâmpla tu ești acolo, deci ești o certitudine și trebuie să … înduri. La un moment dat te ridici și pleci, doar așa vor înțelege că dorința ta era să ajuți. Nimic mai mult.